Din cauza părinților mei sunt așa.
Câți ani aveai atunci? Posibil 4,5,8 ani…
Câți ani ai acum? 35…
Vindecarea este posibilă indiferent de ceea ce ți s-a întâmplat.
Dacă atunci nu puteai să decizi pentru viața ta, acum poți face asta pentru că ești adult.
Dacă părinții nu ți-au oferit un mediu/atașament securizant, viața ta va putea ieși de pe acest pilot automat.
În continuare, te invit la curiozitate pentru a te ajuta să identifici tipul de atașament si instrumentul care te sprijină să schimbi ceva în interiorul tău.
Când spui „nu îmi aduc aminte mai nimic despre copilăria mea” SAU „pentru mine totul trebuie să aibă o logică”, te poți gândi că tipul tău de atașament este mai degrabă evitant. Persoanele cu un atașament evitant au emisfera dreaptă a creierului subdezvoltată, minimizând nevoile de atașament. Această parte reține amintirile autobiografice stocând nevoile emoționale și sentimentele. Modelul evitant ne blochează si nu ne simțim nevoile, nici nu ne mai amintim experiențele trăite în viața de familie. Modelul evitant este deranjat de întrebarea „ce simt acum” pentru că este distant față de emoții și corp.
Ce te poate ajuta? Întrebările constante : ce simt acum în corpul meu, în care zonă, ce senzație am, cum este senzația asta pentru mine, ca și cum aș fi în care moment din viața mea, completate de afirmația: acum sunt aici la vârsta de…, pot face altfel.
Când observi că ești invadat de emoții atunci cînd îți vine în minte un eveniment din copilărie iar acestea îți influențează coerența și claritatea în exprimare SAU când discuți cu cineva și emoțiile celuilalt te copleșesc uitând că ești o persoană diferită SAU dacă ai constant senzația că nu te poți baza pe cei din jur SAU dacă ai fost îngrijit de persoane imprevizibile, e posibil să te simți încă speriat și neprotejat atunci când un eveniment stresant apare în viața ta. În această situașie te poți gândi că tipul tău de atașament este mai degrabă ambivalent. Viața unei persoane cu model ambivalent seamănă cu o ceață emoțională sau cu o furtună interioară și presupune o căutare continuă de conexiuni care să-i dea un sentiment de siguranță.
Ce poți să faci? Dezvoltă-ți abilitatea de a numi stările emoționale interioare, Numește și îmblânzește. Doar descrie ceea ce simți pentru că în acel moment al numirii emoției începi să conectezi emisfera stângă la emisfera dreaptă și ameliorezi ceața/furtuna emotională. Scopul tău va fi acela de a-ți dezvolta emisfera stânga pentru a colabora cu cea dreaptă.
Când observi că ți se fragmentează mintea, că lumea interioară se prăbușește SAU când încerci să spui povestea din trecut și îți pierzi orientarea temporală povestind de parcă se întâmplă acum evenimentul, ai putea să te gândești la un tip de atașament dezorganizat. Această dezorganizare apare în urma unei traume nesoluționate sau a unei pierderi.
Ce soluție ai? Ține un jurnal si scrie în el de fiecare dată când simți că lumea ta interioară se prăbușește, se rupe în bucăți. Întreabă-te care au fost stimulii care au provocat disocierea, Cum ți-ai dat seama că ai început să te rupi bucăți, Ce te-a ajutat să ieși din stare și să te intorci la funcționarea normală. În curând, vei descoperi stimulii comuni ce declanșează diferite episoade de prăbușire în fiecare zi pe care o trăiești și vei ști apoi cum să gestionezi.
Acum ai măcar o soluție pe care să o aplici constant astfel încât să aduci vindecarea în viața ta.
Cu gând bun te rog să te îndrepți către tine,
Veronica