Te întrebi ce legătură are constipația cu psihologul și ești dispusă ca mamă, să mergi cu copilul la psiholog.
De fapt, amândoi mergeți la psihoterapie.
În astfel de situații, psihoterapeutul lucrează cu copilul și cu acea parte de copil din tine.
Scopul este ca prima dată să întărească sentimentul de siguranță la copil în relația cu părintele atunci când se vorbește despre subiectul constipație sau orice altă denumire are acesta în familie.
Poate te întrebi ce mai înseamnă asta că oricum copilul se simte în siguranță cu mama, și ai dreptate. De obicei subiectul constipație și reacția mamei la aceasta îi poate crea copilului un sentiment de nesiguranță.
Pare simplu, dar de obicei durează 2 sau 3 ședințe pentru că regula nr 1 în lucrul cu copiii este aceea de a nu ne grăbi.
Observă dacă tu te grăbești când e vorba de satisfacerea acestei nevoi la copilul tău.
Poți să te conectezi la copilul tău interior adresându-ți mai multe întrebări
Cum erai ca și copil când trebuia să mergi la toaletă acasă, când ai început să mergi în colectivitate? Cum ai reușit dacă și tu te-ai confruntat cu același simptom?
Ce simțeai legat de această nevoie?
Ce te-au învățat părinții despre satisfacerea acestei nevoi?
Ce te reținea/oprea să-ți satisfaci această nevoie?
Cărui membru din familie i se întâmplă asta, dacă nu ție?
Cum ești acum când te gândești la această stare a copilului tău?
Cât de multă atenție dai frecvenței scaunelor la copilul tău? La care parte bună din copilul tău te poți uita și valida în detrimentul constipației?…….. Fă asta!
Acum dacă ai răspuns la toate aceste întrebări în scris, revizuiește și vei afla câteva comportamente pe care le identifici la tine, și ai putea să le schimbi în relația cu copilul pe acest subiect.
Poți să observi copilul ca să înțelegi ce simte, dincolo de ceea ce vezi la el .
Încearcă să te acordezi la simțirile lui și apoi vei ști să îl îndrumi. Vei simți teama și refuzul lui de încerca să elimine materiile fecale și vei putea spune @știu ca îți e teamă, sunt aici, faci cum simți@.
Copilul are nevoie să se simtă plăcut de tine, ca mamă. Are nevoie să fie acceptat, indiferent de decizia pe care o ia și atunci va reuși să relaxeze corpul. Chiar dacă a avut o experientă neplăcută în urma căreia a apărut simptomul, acesta se va ameliora când vei fi suficient de sensibilă la ce simte copilul și îl vei însoți până ce va reuși, fără să îl presezi.
Cu gânduri bune, vei reuși!
Veronica